Replică tovarășului Dodon Igor

Tovarășe Dodon Igor,

În calitate de studentă la Universitatea din București, mă simt ofensată de declarațiile dvoastră la adresa burselor acordate tinerilor basarabeni de către statul român și a faptului că noi, studenții, ar trebui să mergem în Rusia la studii. Consider o obligație de-a mea să dau o replică, chiar dacă nesemnificativă pentru dvoastră.

Nu am nimic împotriva celor care își continuă studiile în Rusia. Este alegerea fiecăruia să decidă unde să-și facă studiile. E și absolut normal ca cei care au făcut studii într-o anumită țară să se dea cu părerea privind calitatea acestora, precum și perspectivele pe care le oferă universitățile din străinătate. Dvoastră v-ați făcut studiile în Republica Moldova. Doar în Republica Moldova. Nici în Rusia, nici în România. Nu cunoașteți specificul studiilor universitare în aceste țări, perspectivele pe care le au studenții înmatriculați la universitățile românești sau rusești, dar și dezavantajele studierii în România sau Rusia. Atunci de ce vă asumați dreptul să îndemnați tinerii noștri să facă universitate în Rusia?

Eu sunt o mare admiratoare a culturii ruse. Îmi place foarte mult literatura rusă, într-atât de mult încât mi-am dorit să fac un master în literatură rusă la o universitate din Moscova. Mi-am depus dosarul în perioada de admitere pentru anul de studii 2014-2015, eram unica candidată la masterul respectiv, care oferea 3 burse basarabenilor. Eram sigură că voi lua bursa. Mare mi-a fost mirarea atunci când am aflat că am fost redistribuită, fără a fi măcar întrebată, la Universitatea de Stat din orașul Elista, Republica Calmîchia. Tovarășe Dodon, dvoastră cunoașteți geografia Federației Ruse? Puteți să-mi spuneți, fără să vă uitați pe hartă, unde se află Republica Calmîchia? Ceva îmi spune că nu prea.

Am crezut că e o greșeală la mijloc, până în momentul în care am fost sunată de cineva de la acea universitate ca să fiu anunțată că sunt așteptată la cursuri. Am rămas perplexă. Ce țară civilizată își permite o astfel de atitudine față de candidații străini, potențialii studenți ai universităților acestei țări?  Ulterior am aflat că Ministerul Educației și Științei din Rusia a fost nevoit, în regim urgent, să pregătească un număr de burse pentru studenții ucraineni din Crimeea, de aceea s-a făcut o redistribuire a burselor acordare cetățenilor străini. Fără îndoială, acesta a fost ordinul tovarășului Putin.

În consecință, în calitate de tânăr doritor de a face studiile în Rusia, am tot dreptul să spun că Ministerul Educației și Științei din Rusia, în frunte cu tovarășul Putin, și-a băgat piciorul în intenția mea de a face studii în Rusia. A, nu mă îndoiesc că o să ne bage în seamă și o să ne dea burse cu duiumul, în detrimentul altor studenți străini, așa cum am pățit și eu, însă doar după ce ne-ar anexa și pe noi. Marele vis al dvoastră, tovarășe Dodon!

Dar nu, mulțumesc, nu mai vreau. Mi-a trecut pofta. Acum sunt masterandă a Universității din București și mă bucur de alegerea făcută. Nu, nu sunt bursieră a statului român, însă a fost alegerea mea să fac licența în Moldova, fapt care mă obligă să plătesc taxa pentru studiile de master făcute aici. Dacă eram și eu cetățean român, așa cum sunteți dvoastră, nu plăteam taxa. Dar spre deosebire de dvoastră, eu nu sunt într-atât de fățarnică.

Vă îndemn să vă cereți scuze față de toți basarabenii care studiază în România, dacă mai aveți un pic de rușine dincolo de obrazul dvoastră gros de socialist (dar mă cam îndoiesc de asta). Și felicitări, ca un adevărat om de stânga ce sunteți, ați reintrat cu stângul în parlamentul Republicii Moldova. Vă doresc, din toată inima, să aveți un mandat cât mai scurt.

Cu o profundă lipsă de respect,

Ecaterina Luțișina

Нет заботы беспрерывнее и мучительнее для человека, как, оставшись свободным, сыскать поскорее того, пред кем преклониться. Но ищет человек предклониться пред тем, что уже бесспорно, столь бесспорно, чтобы все люди разом согласились на всеобщее пред ним преклонение. Ибо забота этих жалких созданий не в том только состоит, чтобы сыскать то, пред чем мне или другому преклониться, но чтобы сыскать такое, чтоб и все уверовали в него и преклонились пред ним, и чтобы непременно все вместе. Вот эта потребность общности преклонения и есть главнейшее мучение каждого человека единолично и как целого чуловечества с начала веков. Из-за всеобщего преклонения они истребляли друг друга мечом. Они созидали богов и взывали друг к другу: „Бросьте ваших богов и придите поклониться нашим, не то смерть вам и богам вашим!” и так будет до скончания мира, даже и тогда, когда исчезнут в мире и боги: все равно падут пред идолами.

„Братья Карамазовы”, Ф. Достоевский

Înregistrarea conferinței „Nașterea Mântuitorului și viața noastră în Biserică prin Sfintele Taine”

Conferința „Nașterea Mântuitorului și viața noastră în Biserică prin Sfintele Taine”, susținută de părintele Constantin Necula în data de 11 decembrie, la Chișinău, poate fi descărcată de aici: https://www.wetransfer.com/downloads/9dcdff59d9daa11df928b52a7bfd0e3f20131216151254/446d3f88eaabb075779d48959cdb27be20131216151254/420f48

Caracteristicile specifice dependenţei feminine

La începutul secolului nostru, raportul bărbați – femei alcoolice a fost evaluat la 10:1. Aceste informații se întemeiază, probabil, doar pe o parte din numarul îmbolnăvirilor existente în realitate, și asta datorita faptului ca multe dintre cazurile de depedență la femei  nu au fost recunoscute, au fost ignorate sau trecute sub tăcere.

În cursul ultimelor decenii s-a realizat însă, la nivel mondial, corectarea acestor cifre, numărul de femei dependente ajungând să fie cel puțin 30% din totalul numărului de cazuri. Factorii răspunzători pentru această situație sunt, pe lângă scăderea tendinței de a mai ține ascunse aceste date, ridicarea calitatii diagnosticului și creșterea tendințelor de  egalizare a  normelor sociale între bărbați și femei.

Condițiile în care o femeie devine dependentă se aseamană până la un punct cu cele care favorizează dependența la bărbați, mai ales în ceea ce privește premisele organice și principiile învățarii. În istoricul evoluției, momentul instalării abuzului diferă însă la femei atât din punct de vedere al cauzelor, cât și al consecințelor. Citește în continuare

Părintele Constantin Necula va conferenţia la Chişinău

neculaLa invitaţia Fundaţiei „Vasiliada”, părintele Constantin Necula, consilier al Mitropoliei Ardealului şi profesor la Facultatea de Teologie „Andrei Şaguna” din Sibiu, va susţine la Chişinău conferinţa intitulată „Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul şi Dumnezeul nostru. Naşterea Mântuitorului şi viaţa noastră în Biserică prin Sfintele Taine”.
Aceasta se va desfăşura miercuri, 11 decembrie, în incinta sălii de festivităţi a Preturii sectorului Buiucani, începând cu ora 18:00.
Partenerii evenimentului sunt biblioteca „Alba-Iulia”, sectorul Buiucani şi Ascor Chişinău

Despre cărţile de religie pentru copii

Astăzi am ajuns acasă, la Bălţi, şi după cina cu toată familia, nepotul meu mai mare, care este elev în clasa a IV-a, m-a rugat să îl ajut cu temele pentru şcoală. De fapt, el mi-a spus că avea nevoie de ajutor doar la matematică, însă venise să-mi povestească şi un text pentru ora de religie, despre Sfânta Taină a Euharistiei. Nepotul meu are dificultăţi în ceea ce priveşte expunerea unui text, adică nu este capabil să îl înveţe « pe de rost », cum se zice în stânga Prutului, sau pe dinafară, cum se obişnuieşte în şcolile noastre, aşa că după primele două cuvinte s-a blocat. Am luat şi eu cartea să citesc textul şi să aflu în ce mod este explicată această Sfântă Taină copiilor din clasa a IV-a.

Nu pot să spun că textul nu a fost explicit, ba din contra, mi s-a părut foarte bun. Patru paragrafe explică în mod clar şi succint când a fost instituită Taina, când are loc aceasta şi de ce un creştin are nevoie de Sfânta Împărtăşanie. Totuşi, nu mi s-a părut un text destul de explicit pentru un copil de 9 ani. E adevărat că copiii înţeleg mult mai multe decât ne pare nouă, inclusiv în cele duhovniceşti, dar în ceea ce priveşte povestitul textului despre Sfânta Împărtăşanie nepotul meu a avut greutăţi. Citește în continuare

Postim. Cu pate şi salam de post

Azi dimineaţa mi-a venit un gând să scriu ceva în legătură cu postul şi cu felul în care ne alimentăm în perioada postului. De la o vreme am impresia că noi, cei care ne propunem să postim, nu ne dăm seama câte beneficii ne poate aduce abstinenţa, pentru o perioadă, de la produsele de origine animală. În loc să profităm de aceste 6 săptămâni, noi ce facem? Căutăm produsele „de post” din supermarketuri, care, fapt deja ştiut, conţin o groază de E-uri. De multe ori am tot auzit că în ziua de azi e mai scump să posteşti. Nu neg acest fapt, dar totuşi pe mine mă miră cum noi, când mergem la cumpărături, cu greu decidem dacă să cumpărăm sau nu un kilogram de brocolli, în schimb atât de uşor acceptăm să dăm 1000 de lei pe un tratament chimic, care, ne asigură medicul,  ne este absolut necesar. Citește în continuare

Bisericuţa slujbelor tăcute

DSCN5737Urcând scările de la staţia de metrou Eroilor spre străzile agitate de iureşul vieţii de Capitală, privirea îţi este atrasă de turlele impunătoare ale Bisericii „Sfântul Elefterie“ – Nou. Nu departe, se află însă şi Biserica „Sfântul Elefterie“ – Vechi, lăcaş al comunităţii surzilor din Bucureşti.

Acum cinci ani, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, biserica a fost rânduită drept lăcaşul de rugăciune al comunităţii ortodoxe a surzilor din Bucureşti. La origini, de comunitatea acestora a avut grijă părintele Victor Preoteasa, iar de la începutul lunii iulie a fost desemnat slujitor al bisericii părintele Ilie Mirel. Am găsit comunitatea rugându-se tăcut în limbajului mimico-gestual de sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, uimindu-mă să văd, pentru prima dată cum sunt sculptate în aer bine cunoscutele cuvinte din ecteniile, cântările şi rugăciunile Sfintei Liturghii. Fiind obişnuită să-mi concentrez toată atenţia, în timpul slujbelor, pe simţul auzului, am început să urmăresc cu emoţie mişcările necunoscute mie. Era o Liturghie tăcută pentru mine, însă plină de înţeles şi acompaniată de o muzicalitate tainică pentru ceilalţi.  Citește în continuare

Dulceaţa Ortodoxiei de acasă

Zâmbete, jocuri, rugăciune, dans, bucurie, cântece. Acestea, ca şi multe altele, au umplut căuşul palmelor montane care adăposteşte Mănăstirea Tismana, timp de 10 zile (10-19 august), în care s-a desfăşurat tabăra de tradiţie şi spiritualitate pentru copii. Organizată de Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale şi Meridionale, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Iosif, tabăra a adus la un loc, ca şi anii trecuţi, 55 de copii din familii de români stabilite în ţări precum Franţa, Marea Britanie, Belgia, Italia, Spania, dar şi din România.

Apărută din grija Înaltpreasfinţitului Mitropolit Iosif pentru generaţia de români născuţi sau crescuţi în afara hotarelor României, ideea a prins viaţă şi a fost transpusă în realitate pentru a oferi copiilor şansa de a cunoaşte mai bine credinţa părinţilor, tradiţiile poporului din care fac parte, precum şi limba maternă. Toate se întâmplă în cele două săptămâni pe care copiii le petrec în ţară, la taberele de pe lângă mănăstirile bogate în istorie, tradiţie şi viaţă duhovnicească.
Mănăstirea Tismana este una din acele vetre monahale care îşi deschid larg, an de an, braţele părinteşti spre a-i îmbrăţişa pe copiii dornici de aventuri prin munţii şi văile sufletelor lor. Ca să cunosc îndeaproape activităţile taberei din acest an, m-am alăturat, timp de câteva zile, drumeţiei spirituale din zona Gorjului.

O americancă în slujba Bisericii Ortodoxe

Christina Semon distinsa cu Ordinul Crucea pentru MireniPe Christina Semon am cunoscut-o într-o drumeţie la mănăstirile din zona Neamţului. Am fost uimită să întâlnesc o americancă ortodoxă, chiar dacă ştiam că în Statele Unite numărul creştinilor ortodocşi este în creştere. Însă ceea ce m-a impresionat şi mai mult a fost să aflu despre ea că era misionară voluntară a Organizaţiei Misionare Creştin-Ortodoxe (OCMC) din SUA. 

În Ortodoxia americană, îndemnul hristic dat apostolilor de a merge şi a învăţa toate neamurile despre credinţa în Sfânta Treime a început a fi transpus în faptă în anii â50 ai secolului trecut. Atunci, la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfânta Cruce“ din Brookline, Massachusetts, a fost înfiinţat Comitetul Misiunii, care se ocupa de strângerea de fonduri pentru studenţii veniţi din Africa. Ulterior, acest comitet a fost reorganizat, astfel încât în anul 1984 a devenit Centrul Misionar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Greceşti a Americii. La acea etapă, centrul se ocupa în continuare de oferirea burselor studenţilor din Uganda, Kenya, Coreea şi Mexic, dar şi de susţinerea seminariilor teologice „Macarie al III-lea“ din Nairobi şi „Sfântul Gherman“ din Kodiak, Alaska, şi suportul misionarilor Bisericii Ortodoxe a Greciei în Africa. Peste un an, centrul a trimis pentru prima dată grupuri de studiu în Etiopia, Ghana şi Kenya.
Două decenii mai târziu, centrul, care a fost redenumit Organizaţia Misionară Creştin-Ortodoxă (OCMC), a început să organizeze anual plecarea a 20 de echipe de misionari în zeci de ţări. Deşi e ţară majoritar ortodoxă, România se numără şi ea printre ţările în care îşi desfăşoară activitatea voluntari ai OCMC. Christina Semon este unul dintre misionarii aceştia. „Străbunica mea este din Lvov, Ucraina. Ea a imigrat în Statele Unite la începutul anilor 1900, unde s-a căsătorit cu un ungur, aşa că rădăcinile mele sunt europene“, îşi începe povestea Christina.  Citește în continuare